Marturii despre Căpitan-Nicholas Nagy-Talavera

„Deodată, asupra mulţimii s'a aşternut tăcerea. Un om înalt, de o frumuseţe întunecată, îmbrăcat într'un costum naţional alb, a intrat în curte, călare pe un cal alb. S'a oprit lângă mine, şi n'am putut să văd nimic monstruos sau rău în el. Dimpotrivă. Zâmbetul lui copilăresc, sincer, radia peste mulţimea săracă, şi el părea a fi cu ea, dar, în chip misterios, şi în afara ei. Harisma nu este un termen potrivit pentru a defini forţa stranie ce emana din acest om. Era mai degrabă pur şi simplu o parte a pădurilor, a munţilor, a furtunilor de pe crestele acoperite de zăpadă ale Carpaţilor, a lacurilor şi râurilor. Aşa stătea, tăcut, în mijlocul mulţimii. Nu avea nevoie să vorbească. Tăcerea lui era elocventă; părea să fie mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care interzisese cuvântarea lui. O ţărancă bătrână, cu părul alb, şi-a făcut semnul crucii pe piept şi a şoptit către noi: "Trimisul Arhanghelului Mihail!" Atunci, clopotul micii şi tristei biserici a început să bată, şi slujba religioasă care preceda întotdeauna adunările legionare a început şi ea. Impresia profundă creată în sufletul unui copil moare greu. În peste un sfert de veac n'am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”

(prof. Nicholas M. Nagy-Talavera (Miklós Nagy), evreu din Transilvania, martor, la vârsta de 8 ani, la o adunare ţărănească din Munţii Apuseni)

Nicholas M. Nagy-Talavera (februarie 1929 Budapesta - 23 ianuarie 2000 Chico, California) a fost un disident maghiar-american, istoric, scriitor şi profesor, născut într-o familie de comercianți prosperi de origine evreiască. În 1944, când avea 14 ani, Nagy-Talavera a fost arestat de poliţia maghiară şi predat autorităţilor germane, care l-au transportat la lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde l-a întâlnit pe Joseph Mengele ,supranumit "Îngerul morții". El a supravieţuit în lagărul de la Auschwitz şi s-a întors în Budapesta în anul 1945, unde a aflat că și părinţii lui supravieţuiseră războiului, ascunși fiind de niște prieteni creştini.
În 1948, Nagy-Talavera s-a înscris la Universitatea din Viena. Datorită activităţilor sale disidente, a fost luat în vizor de SMERŞ-( Смерть шпионам de la Smert' șpionam - Moarte spionilor, a fost numele departamentelor sovietice de contraspionaj formate în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, care aveau ca sarcină securizarea spatelui Armatei Roșii și arestarea "trădătorilor, dezertorilor, spionilor și elementelor criminale".Organizația a fost creată pe 19 aprilie 1943 din Directoratul Departamentelor Speciale ale NKVD.Conducătorul serviciului era Viktor Abakumov, care era direct subordonat lui Stalin). Arestat, condamnat pentru spionaj, şi condamnat la 25 de ani de muncă forţată, a petrecut următorii şapte ani în sistemul URSS gulag. El a fost eliberat la sfârşitul anului 1955, şi s-a întors la Budapesta, la timp pentru a participa la Revoluţia maghiară din 1956. Cand Revolutia a fost înnăbușită a fugit la Viena, şi de acolo în Statele Unite.
Nagy-Talavera și-a completat studiilie la Universitatea din California, Berkeley. A predat istoria Rusiei şi Europei de Est la California State University, Chico din 1967 până la pensionarea sa în 1991.
Nagy-Talavera a fost autorul a numeroase articole şi cărţi, printre care "Nicolae Iorga: o biografie", "O istorie a fascismului în Ungaria şi România ",etc.

Așadar de unde reiese imaginea de "nazist" pusă azi pe seama personalității lui Corneliu Zelea Codreanu,dacă și un evreu,victimă a Holocaustului din al II-lea Război Mondial,un evreu care a avut de-a face cu adevărații naziști-Joseph Mengele în lagărul de la Auschwitz,unul care i-a întâlnit pe adevărații călăi,recunoaște că acest om nu avea absolut nimic monstruos sau rău în el.Ba mai mult,recunoaște că întâlnirea cu Căpitanul i-a marcat viața,iar vreme de "un sfert de veac" nu a uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.De asemenea nu ezită să-și exprime admirația față de un om înzestrat cu însușiri,calități deosebite:"Harisma nu este un termen potrivit pentru a defini forţa stranie ce emana din acest om".Insă marele merit al lui Nicholas Nagy-Talavera sau să-i spun așa:cel mai profund moment de sinceritate în toată această relatare nu reiese din aceste aprecieri cu privire la personalitatea Căpitanului,ci este intenția curată și îndrăzneață de a-i lovi crunt pe manipulatorii hidoși de astăzi,pe fabricanții răutăcioși ai unei istorii false,lăsându-i pe aceștia fără drept de replică și mai ales fără acea energie întunecată,fără acel tupeu de hidră otrăvitoare,fără acele arme de care aceștia se folosesc în continuare pentru a denigra memoria unui om.Este momentul în care ne spune:" Impresia profundă creată în sufletul unui copil moare greu" ,iar în acest moment, de fapt,autorul relatării opune încercărilor de pervertire a conștiinței umane prin manipulare și minciună arma fatală-inocența unei suflet curat de copil în vârstă de numai 8 ani.Un copil simte cu inima omul și nu are nevoie de conștiință având sufletul curat.Conștiința apare în om o dată cu păcatul,ea fiind arma pe care Dumnezeu i-o dă omului pentru a se lupta cu acesta.De fapt,cu alte cuvinte autorul relatării vrea să ne spună prin aceasta următoarele:"Oricât de multe s-ar zice despre Corneliu Zelea Codreanu,de rău sau de bine,oricâte minciuni acide s-ar arunca asupra lui,eu nu imi voi schimba impresia despre acest om,întrucât este impresia creată în momentul în care eu l-am cunoscut personal,iar aceasta impresie s-a creat în vremea în care eu aveam un suflet curat de copil,adică atunci când nu simțeam nevoia să cunosc ce e bine sau ce e rău,nu simțeam acea nevoie de a mușca din acel măr fatidic,acel fruct al Pomului Cunoașterii,din cauza căruia Adam și Eva au fost izgoniți din Rai".