Fragmente dintr-o scrisoare (scrisă de legionarul ing. Ştefan Iliescu)
Cum am cunoscut un adevărat vizionar:
Fiind elev al Şcoalei Politehnice din Bucureşti, am fost coleg de clasă la secţia electromecanică cu Victor Dragomirescu,coleg de şcoală cu Nicolae Horodniceanu de la secţia construcţii şi cu Nicolae Smărăndescu de la secția silvică.Toţi aceşti trei colegi erau legionari, deveniţi chiar comandanţi legionari.
Cu Victor Dragomirescu în contact zilnic la cursuri şi proiecte, m-am împrietenit având, amândoi pasiunea excursiilor în munte cât şi alpinismul.De la el am aflat ce este Mişcarea Legionară şi ce scopuri are.
În acea vreme a anilor 1930-1935 existau două grupuri politice studenţeşti pe poziţii de rivalitate: Mişcarea Legionară şi Mişcarea Cuzistă.
Rivalitatea aceasta apărea şi se înteţea mai ales când se ţineau alegeri pentru preluarea conducerii organizaţiilor studenţeşti din centrele universitare, cât şi pentru preluarea conducerii căminelor şi cantinelor studenţeşti.Tam-tamul antisemit al cuziştilor nu se limita numai la vorbe şi propagandă antisemită, dar se manifesta şi prin agresarea studenţilor evrei din facultăţi.
Legionarii considerau că sancţionarea prin bătăi a evreilor ar fi condus la murdărirea mâinilor bătăuşului :Cea mai corectă pedeapsă, pe care o şi aplicau, era complecta ignorare a evreilor.Această atitudine a legionarilor faţă de evrei m-a mirat fără să o pot explica.Mai târziu, prin Victor m-am împrietenit şi cu cei doi Nae ... (Horodniceanu şi Smărăndescu). Toţi trei stăruiau, discret, să devin legionar.
Cum pe mine nu m-a atras niciodată în mod deosebit viaţa politică şi cum nici nu cunoşteam în amănunt doctrina legionară, am tergiversat să dau un răspuns.
Pe la finele lunii mai 1934, într-o zi când ieşeam de la cursuri, am întâlnit pe Nae H. şi Nae S., care mi-au propus să merg cu ei la tabăra legionară din Giuleşti ca să-1 cunosc şi eu pe Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mişcării Legionare.
Am acceptat invitaţia şi am mers cu ei la această tabără care de fapt nu se afla pe Şoseaua Giuleşti, ci pe Şoseaua Crângaşi, cam în zona actualului lac de acumulare, aflat la intrarea râului Dâmboviţa în Bucureşti.
Tabăra de circa 50 de corturi avea ca scop fabricarea de cărămizi cât şi educaţia tinerilor legionari.
La apropierea noastră de tabără am observat că în faţa unui cort se aflau 4 persoane în picioare, care discutau.
Apropiindu-ne mai mult, Nae H. îmi spune:
- Vezi? Cel cu faţa la noi este Căpitanul nostru, Corneliu Zelea Codreanu. Nu ştim cine sunt cei trei domni.
Ajungând la circa 5 metri de grupul celor patru, cei doi Nae, prietenii mei, au salutat ca legionarii (mâna dreaptă, ridicată, jumătate în sus) la care Căpitanul a răspuns cu acelaşi gest.
Ne-am apropiat de grup şi fără a face recomandări între persoane, am asistat la discuţiile ce se purtau între cei trei domni (în haine nemţeşti) şi Căpitan (îmbrăcat într-un costum de doc cenuşiu format din pantalon şi un bluzon cu 2 buzunare pe piept).
Unul dintre cei trei domni întreabă:
- Dar, domnule Codreanu, cum vezi D-ta rezolvarea problemei evreilor din România?
- Nu există problemă evreiască în România, care să nu poată fi rezolvată.
- Adică...
- Este suficient să iei comerţul din mâna evreilor şi ei vor părăsi tara nesiliţi de nimeni.
La acest răspuns al Căpitanului mi-am spus în gând: Bine, sigur că ar putea fi aşa, dar cum se poate lua comerţul din mâna evreilor?
Până să-mi termin reflexia din gând, Căpitanul continuă:
- Domnule Goga, nu evreii constituie un pericol pentru neamul românesc.
Am aflat deci că principalul interlocutor era Octavian Goga, deoarece (din ziare) ştiam că tatona o apropiere faţă de legionari în vederea unei colaborări cu aceştia în alegerile electorale.
N-am putut să-mi dau seama atunci (aveam 23 de ani) că cele spuse de Codreanu erau previziunile unui adevărat vizionar.
Astăzi, în 1995, adică după 61 de ani, constat că cele declarate de către Corneliu Zelea Codreanu lui Octavian Goga şi auzite de mine în 1935, au fost previziuni realizate întocmai.
Prin naţionalizări, comuniştii de la cârma, ţării au deposedat de bunurile lor atât personale fizice cât şi societăţile industriale sau comerciale, astfel că toată industria cât şi tot comerţul au trecut în mâna statului.
Fără a mai putea practica comerţul, evreii din România au părăsit ţara. Azi s-ar mai afla în România doar 20.000 de evrei. Conform datelor statistice, în Septembrie 1939 în România se aflau 776244 evrei,iar în 1945, după retrocedarea Transilvaniei, dar fără Basarabia şi Bucovina, deci la instauraea regimului comunist, se aflau 430.000 evrei.
Astăzi numai un răuvoitor nu va vrea să înţeleagă (şi la fel un neştiutor) că asasinarea în 1938 a lui Corneliu Zelea Codreanu a
fost dictată de forţele oculte, din România.
Ştefan Iliescu Bucureşti, martie 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu